UTILE

Localitatea Butea este o așezare atestată documentar în anul 1803. În statisticile și evidențele catolice, satul n-a purtat numele Butea, decât numai după anul 1900. Avea numele de Miclăușeni, probabil din respect față de proprietarul locului, familia prințului Sturza, care era socotit un mare binefăcător al catolicilor.
Catolicii de aici fac parte din gruparea satelor care s-au format pe stânga Siretului din fostul județ Roman, după începutul secolului al XIX-lea, cu băjenari din Adjudeni și Tămășeni, care-au trecut Siretul și s-au ascuns apoi din calea mișcărilor de trupe, care treceau pe „drumul mare” și prădau totul pe timpul tulburărilor politice din țară, în anii 1682-1750. Schematismul Misiunii (1856) spune că Biserica din Miclăușeni (Butea) a fost construită în anul 1826. Această Biserică a fost refăcută, din cărămidă, în anul 1866 și-a existat până după începutul perioadei interbelice. Retrași și izolați pe, și între cele două coline ale satului, credincioșii din Butea au știut să zidească un lăcaș de cult al lor, care să reflecte măreția și frumusețea credinței lor.
Amplasată pe locul vechii biserici, care la rândul ei, nu era alta decât biserica reparată și extinsă în anii 1923-1927 a uneia și mai vechi, noua Biserică din Butea s-a înălțat în vremuri grele de interdicție – între anii 1977-1980. Lucrările executate în regie proprie au fost coordonate de actualul paroh, pr. Alois Dămoc. Echipa de proiectanți alcătuită din: arhitect Gheorghe Hereș, inginerii: Carmil Păuleț și Ioan Cristea, au riscat foarte mult acceptând să se angajeze la proiectarea acestei biserici și-au depus mari eforturi până să poată vedea finalizată această lucrare. La construirea bisericii nu s-au folosit mijloace mecanizate, ci doar palmele credincioșilor, care mânuiau lopata, targa și lopețile cu beton.
Stilul roman amestecat cu elementele unui stil modern, în care s-a introdus simbolul Sfintei Treimi: trei triunghiuri egale, sau un triunghi echilateral – arată că Biserica este închinată Preasfintei Treimi. În prezent se lucrează la cele 14 stațiuni ale Căii Sfintei Cruci – lucrare care se execută în lemn cu dimensiuni de 1,80×1,70×0,35 m și va fi amplasată în nava principală a bisericii, căci biserica are două nave laterale și una centrală. Ca dimensiuni, biserica putea fi cu mult mai mare, dar nu s-a putut realiza acest deziderat în condițiile acelor ani. Lungimea bisericii este de 46 m (fără a socoti și sacristia), lățimea de 21 m, înălțimea interioară de 14 m, iar înălțimea turnului este de 42 m.
Existența acestei biserici va vorbi despre credința și sacrificiul credincioșilor din Butea, care prin contribuția lor bănească și munca fizică prestată, au înălțat acest sfânt lăcaș spre slava Preasfintei Treimi.